Toxoplasmoza este una dintre cele mai frecvente infecţii parazitare, fiind produsă de protozoarul Toxoplasma gondii, care la om se manifestă sub 2 forme: congenitală şi dobândită. Transmiterea toxoplasmozei are loc pe cale digestivă (consumul de carne insuficient tratată termic, consumul de alimente contaminate cu oochişti de toxoplasmă), fie prin contactul cu excremente de pisici parazitate (prin folosirea de mâini murdare), sau pe cale aeriană (aer contaminat) sau pe cale transplacentară (dacă infecţia survine în perioada sarcinii), prin sânge sau transplant de organe. Mulţi dintre nou-născuţii cu toxoplasmoză nu au semne precoce de infestare cu toxoplasmă, însă, mulţi medici recomandă oricum tratamentul antibiotic. Mulţi dintre nou-născuţi nu sunt infestaţi în ciudă infestaţiei materne. Dintre cei ce sunt, majoritatea au totuşi simptome minore. Puţini pot însă dezvolta simptome neurologice şi orbire parţială. Un mic procent dintre sugari mor datorită acestei boli. Toxoplasmoza dobândită este de multe ori latentă şi asimptomatică, iar când se manifestă are următoarele simptome: mărirea ganglionilor cervicali, axiali, inghinali, febră, dureri musculare, cefalee, iritaţie pe piele sub forma unei urticarii sau manifestări oculare precum vedere în ceaţă, ochi roşii. Formele grave, ne spune dr.Carmen-Michaela Creţu, apar de obicei la organisme cu imunitate compromisă, în special la bolnavii de SIDA.

Toxoplasmoza congenitală este considerată una din cele mai frecvente cauze ale anomaliilor congenitale şi ale mortalităţii prin infecţii. Este denumită toxoplasmoza prenatală . Toxoplasmoza congenitală apare în majoritatea cazurilor dacă femeia se infectează (pentru prima dată) în cursul sarcinii respective. Riscul de transmitere a toxoplasmozei congenitale creşte o dată cu evoluţia sarcinii, dar consecinţele asupra fătului sunt cu atât mai severe cu cât infecţia se produce mai devreme în sarcină. Gravitatea toxoplasmozei congenitale depinde de tipul infectării (dacă este prima dată când gravida se infectează cu Toxoplasma gondii sau este o reactivare a unei infecţii mai vechi), momentul în evoluţia sarcinii în care se produce infectarea şi competenţa sistemului imunitar al mamei. Mama poate fi asimptomatică. Infectarea precoce, în jurul a 2-3 luni de sarcină, practic când are loc organogeneza, este foarte gravă, putând apărea avort spontan, moartea fătului la naştere sau leziuni importante neurologice şi oftalmologice, hidrocefalie sau microcefalie, calcificări intracraniene şi corioretinita cronică. Dr. Carmen-Michaela Creţu afirmă că dacă infecţia cu Toxoplasma se produce în cel de-al treilea trimestru de sarcină, copilul se poate naşte viu, dar poate manifesta icter, hepatosplenomegalie, retard psihomotor sau manifestări oculare (strabism, orbire, cataractă) şi hepatice.

Primul pas în depistarea toxoplasmozei este screeningul. Anticorpii IgG şi IgM pentru toxoplasmă trebuie testaţi înainte de sarcină sau cât mai rapid în sarcină.

Dr. Carmen-Michaela Creţu ne spune că diagnosticul toxoplasmozei congenitale se poate determina şi cu ajutorul unei puncţii de lichid amniotic sau de sânge fetal la femeia gravidă.

Dacă boala e depistată în timpul sarcinii şi sarcina este avansată, ne spune Conf. Dr. Carmen-Michaela Creţu, singura soluţie este urmarea unui tratament antiparazitar pentru toxoplasmoză, dar acesta depinde de vârsta sarcinii. Până la 24-26 de săptămâni, singurul antibiotic care se poate lua este Rovamicina, care împiedică transmiterea 60-70%, dar nu vindecă leziunile care s-au produs deja. Dupa 26 săptămâni se mai poate administra Pirimetamina în anumite condiţii, cu monitorizarea hematologică a mamei. Aceste tratamente trebuie conduse de medicul specialist, atât doza, cât şi durata tratamentului. Dacă femeia nu este gravidă, medicamentul de primă linie este Pirimetamina.

http://www.sanatateatv.ro

Epilarea definitivă reprezintă o soluţie pentru eliminarea părului excesiv de pe corp şi zona feţei. Patricia Lazăr, specialist IPL, la Institutul de Estetică Medicală GoSkin ne oferă mai multe detalii despre epilarea definitivă.
În prezent, procedura cu IPL (lumină intensă pulsată) constituie cea mai eficientă metodă de epilare definitivă. Intervenţia cu IPL este non-invazivă şi nedureroasă.
Pentru rezultate vizibile, sunt necesare mai multe şedinţe de epilare definitivă, în funcţie de zona tratată. Într-un ciclu de creştere, firul de păr are 3 faze: anagenă (de creştere), catagenă (de involuţie) şi telogenă (latentă). Stadiul anagen este optim pentru tratamentul de epilare definitivă. Întrucât ciclul pilos are doar un anumit procent de fire în faza de maturitate, sunt necesare şedinţe repetative de epilare definitivă. Astfel, pentru picioare sunt necesare aproximativ 5-6 şedinţe, pentru zona feţei estimativ 4 şedinţe, iar pentru zonele care nu sunt predispuse în mod normal la creşterea părului, 8 şedinţe. Vârsta minimă de la care se recomandă epilarea definitivă este de 18 ani.

Pentru ca epilarea definitivă să poate avea rezultate evidente, este necesară existenţa rădăcinii firului de păr în momentul epilării. Pentru ca rădăcina părului să poată creşte este nevoie de un interval de minim trei săptămâni între şedinţele de epilare.
Factorii care influenţeză eficienţa tratamentului sunt culoarea pielii, a firului de păr şi grosimea acestuia. Atunci când pielea este bronzată, epilarea definitivă este contraindicată, deoarece pielea conţine melanină, substanţă care influenţează ţinta exactă a laserului. Tratamentul poate avea o rată de reuşită de până la opt ani.
Procedura nu este dureroasă. Atunci când pacienta prezintă o sensibilitate la nivelul feţei sau pe corp, poate fi aplicată o anestezie locală.

Procentul estimat de distrugere a firelor de păr, în urma epilării definitive, este de 80%. De asemenea, pe lângă eliminarea firelor de păr inestetice, efectele epilării definitive constau şi în ameliorarea aspectului pielii, eliminarea celulelor moarte de la suprafaţa pielii şi tratarea acneii.
Pentru întreţinere, este recomandată efectuarea unei şedinţe de epilare definitivă la interval de un an. În cazul în care este necesar, doar anumite porţiuni pot fi supuse din nou procedurii de epilare definitivă. Foliculii de păr sunt condiţionaţi hormonal şi din acest motiv, nu se pot garanta rezultate definitive.

Tratamentele sunt contraindicate în anumite cazuri: pacienţi bronzaţi, aplicaţii cu topice autobronzante, intoxicaţie cu p-caroteni, păr alb. Există şi contraindicaţii relative: graviditate, administrarea unor medicamente fotosensibilizante (antibiotice, antidepresive, antiinflamatorii), boli fotosensibile.
Toamna este cea mai indicată perioadă pentru efectuarea tratamentelor de epilare definitivă, întrucât expunerea la razele ultraviolete trebuie evitată după realizarea acestora. Expunerea la soare a zonelor supuse epilării definitive este neindicată minim o săptămână, iar şedinţele la solar trebuie evitate cel puţin două săptămâni.
Înainte de tratamentele de epilare definitivă, este recomandată evitarea epilării cu ceară sau smulgerea firelor de păr cel puţin 3 săptămâni. De asemenea, între tratamente este indicată evitarea epilării tradiţionale.
Complicaţiile sunt rare. Acestea pot consta în apariţia unui eritem (mică arsură superficială la nivelul pielii), în cazul pacienţilor cu piele reactivă, însă dispare după o perioadă de maxim 7 zile.

http://www.sanatateatv.ro

To find the best fitting jeans, all you need to do is understand some simple rules of composition and visual perception and apply them.

Jeans

The first step to achieving your own personal style is simply wearing clothes that fit (a matter of size). The second step is understanding cut as it relates to your shape (a matter of styling). In short, you’ve got to learn how to dress for your body type, and this is what we are here for. The magic words here are Balance and Proportion. In our jeans fit guide, a great deal of emphasis will be placed on achieving a longer, leaner look. Remember, this is a cultural bias that changes with time. Be that as it may, let’s use all the tricks at our disposal to achieve this long lean look.

Think of your body as a given, your “canvas”

Anything you put on is like a paint stroke, affecting the balance of the composition. Any detail can attract attention to an area. It can do so in a positive or a negative way. It can accentuate or camouflage. The important thing is to be in control of the composition. It’s a simple process of accentuating the positive and downplaying the problem areas (and yes, we all have them) to achieve a feel of balanced proportions.

Identifying your body type:

Rectangular: This body type is not common. Shoulders and hips are of equal width, with little waist definition. Bust size is average, rib cage large, waist not marked, flat butt, and thin legs. Tend to gain weight in the abdomen, thighs and love handles, and tend to have a little pot belly.
Pear Shape: Rounded hips with defined waist. Full rounded hips andbottom. Narrow shoulders and small bust. Tend to gain weight in bottom and thighs and are prone to saddle bags while their stomachs remain relatively flat and their waists small. You’ll be amazed at how easy it is to camouflage a large rear end.
Hourglass: Balance of curves and angles, straight shoulders, defined waist, curvy bottom. Bust and hips in proper proportions. Shapely legs and usually fine boned. Weight gain is usually in the love handles, stomach and thighs. Even for this “ideal” body type, it’s not easy to find the best fitting jeans, as you will see in the link that follows.
Inverted Triangle: Broad shoulders, medium to full bust, average waist, narrowhips and shapely long legs. Weight gain usually is apparent in the stomach, midsection, breasts and arms. Rear usually remains flat and thighs slender. The best fitting jeans in this case may require handling optical illusions!
Full Rounded: Round body with fuller shorter waist, wider rib cage, rounded neck and back.  Lower hips and slender legs. A great deal can be done to find the best fitting jeans for an oversized rear end.
Diamond: Narrow shoulders, small bust, broad hips generous thighs and slender calves. Go to the links above and follow these simple rules as a first step in learning how to dress for your body type. http://www.jeans-and-accessories.com

Potrivit OMS, aditivii alimentari sunt substanţe care se folosesc la prepararea unor produse alimentare în scopul ameliorării calităţii acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare.

Fii sănătos

Sunt substanţe chimice împărţite în 24 de categorii şi adăugate în diverse produse alimentare pentru a le îmbunătăţi aspectul, gustul sau a le prelungi termenul de valabilitate. Litera “E” simbolizează faptul că au fost testate minim 6 ani și atestate la nivel european. Numărul care însoţeşte notaţia acestor aditivi marchează ordinea cronologică în care au fost descoperiţi. Cu toate acestea, eticheta produselor trebuie cercetată foarte bine înainte de consumarea produsului respectiv şi E-urile prezente confruntate cu lista celor care afectează cel mai grav organismul. Prof. dr. Pavel Chirilă aminteşte în prima parte unele dintre cele mai întâlnite tipuri de aditivi: benzoatul de sodiu – care se găseşte în băuturile răcoritoare – şi aspartamul, E951 – folosit ca îndulcitor în băuturile carbogazoase şi în guma de mestecat.

Prof. dr. Pavel Chirilă (medic primar medicină internă) ne recomandă să fim atenţi la etichetele şi denumirile date de producători aditivilor, deoarece se încearcă “păcălirea” consumatorilor cu denumiri precum “arome identic naturale“, denumire ce nu există şi nu este corectă, fiind doar un mod de a ocoli precizarea E-urilor conţinute de produsul respectiv. Se recomandă consumul de alimente naturale şi certificate ecologic care sunt atât sănătoase, dar şi sigure pentru organism. În România doar 6 clase de alimente sunt declarate ecologice: caşcaval, lapte, brânză, ouă, vin, pâine, ciocolată, suc de mere, ceaiuri, nefiind până acum prezente alimente ca peştele sau carnea. O altă categorie de alimente asupra căreia se atrage atenţia este cea care priveşte produsele din soia, un element natural foarte benefic atâta timp cât nu este modificat genetic, dar şi a „laptelui” din soia care nu trebuie considerat substitut al laptelui natural.

Consumul pe termen lung de produse alimentare aditivate sintetic provoacă distrugerea sistemului imunitar, precum şi o serie de tumori maligne şi benigne. Conform dr. Pavel Chirilă, E-urile nocive sănătăţii se împart în cinci categorii şi anume: cele mai periculoase adaosuri cancerigene; adaosuri foarte cancerigene; adaosuri periculoase; adaosuri potenţial toxice; adaosuri suspecte. În prima categorie se înscriu E 330 acid citric sau sarea de lămâie prezent în majoritatea băuturilor răcoritoare, dulciuri, amestecuri de condimente pentru semipreparate cum sunt conservele, pastele de tomate, compoturile, muştarul sau branzeturile, E 621 glutamat monosodic folosit în sosuri şi supe concentrate şi conservantul E 211 benzoat de sodiu, toate interzise în SUA şi Europa occidentală, dar nu şi la noi. În această parte e serialului despre aditivii alimentari d-nul Dr. atrage atenţia asupra conţinutului de E-uri mezelurilor. În producţia de salamuri, crenvurşti şi şuncă se utilizează foarte des astăzi azotaţi şi azotiţi, care, consumate în mod regulat, pot duce la apariţia cancerului de tub digestiv. De asemenea, foarte periculoşi sunt şi coloranţii utilizaţi pentru obţinerea culorii muştarului sau cei din pâine. În cazul pâinii se mai vorbeşte şi despre ameninţarea pe care o constituie pâinea albă. Cercetătorii au demonstrat că există o corespondenţă între incidenţa cazurilor de consum regulat de pâine albă şi boli grave precum cancerul de colon sau cel de sigmoid.

http://www.sanatateatv.ro

Statisticile dermatologilor arată o creștere considerabilă în ultima perioadă a cazurilor de cancer de piele. Responsabile de acest fapt sunt, printre altele, schimbările climatice recente, ce au adus temperaturi din ce în ce mai mari, creșterea nivelului de radiații ultraviolete ca urmare a distrugerii stratului de ozon și expunerea îndelungată la soare. Cu toatea acestea, populația nu acordă o atenție suficientă cremelor de protecție solară, care pot preveni o mare parte din cazurile de cancer de piele.

Acestea sunt produse cu aplicare topică, pe piele, care reflectă sau absorb radiațiile ultraviolete provenite de la soare și protejează pielea de efectele nocive induse de acestea.

Cremele de protecție solară conțin unul sau mai multe filtre UV, care sunt de trei tipuri:
• Compuși chimici organici, care absorb radiațiile ultraviolete;
• Particule anorganice, care reflectă, difuzează și absorb razele UV;
• Particule organice care absorb și reflectă radiațiile ultraviolete.

Radiațiile UV:

Există trei tipuri de radiație ultravioletă: A, B și C. Cele de tip C sunt absorbite de atmosferă, razele de tip B de stratul superficial al pielii, iar cele de tip A intră in profunzimea acesteia. UVB sunt responsabile de bronzat și de arsurile solare. UVA pătrund mai profund în straturile pielii, produc leziuni pe termen lung și sunt responsabile de apariția cancerului de piele într-o mai mare măsura deca UVB.

Toate cremele au un factor de protecție solară afișat pe etichetă. Acesta reprezintă durata de timp în care pielea pe care s-a aplicat crema de protecție poate fi expusă la soare înainte ca un eritem (roșeața) minim să apară, în comparație cu durata necesară pentru pielea neprotejată. Cu alte cuvinte, factorul de protecție solară indică cât poți sta la soare înainte de a căpăta o arsură.

De exemplu, Farmec a completat gama de protecție solară Gerovital Plant Sun cu produse destinate îngrijirii pielii atât în timpul expunerii la soare, cât și după plajă.

Aceste produse, pe baza de beta-caroten și ulei de măsline, oferă o protecție ridicată împotriva radiațiilor UVA și UVB, datorită filtrelor solare de ultimă generație (disponibile la prețuri între 9,3 si 40,2 ron.)

http://www.healthy.ro

http://www.farmec.ro

Colesterolul este o substanţă moale, grăsoasă, care se găseşte în toate celulele corpului.

HDL - LDL

Nivelul crescut al colesterolului în sânge se numeşte hipercolesterolemie. Conform medicilor cardiologi, colesterolul în exces se depune pe pereţii vaselor de sînge care hrănesc inima, creierul şi alte organe. Colesterolul care circulă în sânge se prezintă sub două forme şi anume colesterolul bun (HDL) şi colesterolul rău (LDL).

În timp, colestrolul rău se depune pe vasele de sânge, formându- se depozite dure, care scad elasticitatea vaselor, cu îngreunarea circulaţiei sîngelui. Acest proces se numeşte ateroscleroza. Dacă un cheg de sânge se formează în interiorul sau pe suprafaţa plăcii de aterom, artera se blochează şi apare infarctul miocardic. De aceea, scăderea colesterolului este importantă pentru prevenirea bolilor de inimă.

Pe lângă exerciţiul fizic, alimentaţia sănătoasă joacă un rol important în scăderea colesterolului. Marea majoritate a românilor preferă porţiile mari la o masă, un comportament alimentar care duce la apariţia obezităţii şi creşterea colesterolului. De aceea, porţiile echilibrate de mâncarea şi alegerea alimentelor sunt importante pentru scăderea colesterolului. Medicii nutriţionişti sfătuiesc românii să consume fructe, legume sau chiar o porţie de orez, care să încapă în cauşul palmei, ceea ce duce, la scăderea colesterolului.

De asemenea, un consum exagerat de pâine, mai ales de pâine albă, este periculos. Pâinea din care s-a îndepărtat tărâţa, sărurile minerale şi grăsimile, dar în care s-au adăugat multe E-uri, este un factor de risc pentru creşterea colesterolului. În schimb, pâinea cu fibre alimentare şi preparată prin procedee tehnologice cât mai apropiate de cele tradiţionale duce la scăderea colesterolului.  Totuşi, pâinea nu trebuie eliminată din alimentaţie. Depinde doar alegerea ei, eticheta fiind prima sursă de informaţii pentru o inimă sănătoasă, prin păstrarea unui nivel scăzut de colesterol.

http://www.sanatateatv.ro/

Cuvintele cheie în această problemă care afectează 98% din femei sunt „apă” şi „detoxifiere”.  Detoxifierea implică mai multe organe care au ca misiune eliminarea din organismul nostru a toxinelor sau deşeurilor metabolice acumulate şi acestea sunt colonul, rinichii, plămânii sau pielea.

Fitness

Prin urmare trebuie să ne obişnuim să consumăm mai multe legume şi fructe în stare proaspătă (nu stoarse). Acestea ne oferă o importantă cantitate de apă corectă dar şi fitonutrienţi sau fibre care ajută la neutralizarea şi eliminarea toxinelor din organism. Ajutăm ficatul cu plante care susţin funcţia acestuia sau ajută la eliminarea depozitelor de gunoaie metabolice din celulele hepatice (ceaiuri de păpădie, măceş, ghimbir, armurariu, anghinare, etc).

Reducem aportul de dulciuri rafinate, concentrate (sucuri „naturale” sau acidulate, bomboane, prăjituri, paste). Excesul de zaharuri concentrate este transformat în trigliceride (grăsime) care sunt depozitate în adipocite (mărind volumul acestora de peste o sută de ori). Ne hidratăm zilnic cu minim 8 pahare de apă.

Evităm fresh-urile, alcoolul, sucurile, mezelurile, conservele, alimentele de tip fast-food sau junk-food.

Mâncăm lent, calm şi mestecăm mâncarea de cel puţin 20 de ori. Facem diferenţa între foame şi apetit (poftă).

Avem grijă să nu uităm că din ce în ce mai mulţi oameni (din cauza aromelor sintetice care au creeat confuzie în creierul nostru) confundă setea cu foamea. Foamea este un mesaj al corpului nostru care are nevoie de energie iar pofta sau apetitul este doar un capriciu stimulat de reclame sau de obiceiurile greşite creeate de o publicitate tot mai rafinată. Dacă avem un impuls de a mânca (mai ales dulciuri sau sucuri acidulate) de nereprimat, înseamnă că avem un comportament compulsiv şi în cazul acesta ar fi mai sănătos să bem un pahar mare de apă (s-ar putea să ne fie doar sete).

Respectăm perioadele de somn cu cele active. Nu ne culcăm mai târziu de orele 22 şi dormim minim 8 ore de somn. Nu uităm că slăbitul şi procesele de vindecare au loc mai ales în timpul somnului. Dimineaţa când ne trezim ar fi bine să ne expunem câteva minute corpul la soare pentru a stimula epifiza să secrete melatonina – un alt hormon extrem de important.

Reducem timpul petrecut în faţa televizorului sau calculatorului. Ne alegem 10 cărţi pe care ne-am dorit să le citim şi le aşezăm lângă pat. Este mai sănătos pentru creier decât statul şi privitul la un tub care nu ne oferă informaţii ci doar emoţii şi care ne consumă inutil energia mentală.

Renunţăm la obiceiul de a “ronţăi” câte ceva între mese (cu excepţia fructelor şi legumelor proaspete).

Una dintre cele mai răspândite metode naturale de lupta cu celulita este mierea, cunoscută mai mult pentru beneficiile sale asupra sistemului imunitar (masajul cu miere).

Ne facem un program zilnic de 30 de minute fie de mers pe jos, fie de exerciţii care să implice acele zone unde sunt depuse cele mai multe grăsimi (şolduri, fese, talie, etc) pentru a “arde” excesul de ţesut adipos (evităm slăbitul brusc şi dietele dure care eliberează o cantitate mare de toxine acumulate şi care pot genera boli grave).

http://www.apapotabila.net/

Mărirea sânilor nu este o decizie medicală, ci o decizie personală. Felul în care te vezi pe tine, te defineşte şi te integrează în societate. Unele femei nu consideră mărirea sânilor ca fiind ceva care să le avantajeze, dar pentru multe femei care au sânii mici, această operaţie oferă multe satisfacţii personale. Nici un exerciţiu fizic şi nici un alt tratament nu au efect asupra sânilor mici.

breast enhancement

Operaţia de augmentare mamară este singura care creşte mărimea sânilor mici şi îi conturează.

INTERVENŢIA CHIRURGICALĂ

Intervenţia chirurgicală constă în incizie, separarea ţesuturilor moi ale peretelui toracic anterior, crearea unui buzunar în zona regiunii mamare şi introducerea implantului.

Inciziile folosite sunt: axilara, transareolara, submamara şi prin ombilic.

Incizia axilară lasă o cicatrice care poate fi vizibilă la piscină sau în cazul unei ţinute de seară.

Incizia periareolară lasă o cicatrice care poate fi mai palidă decât culoarea areolei şi sensibilitatea mamelonului poate fi afectată.

Incizia submamară lasă o cicatrice liniară de aproximativ 3-4 cm în şanţul submamar, care poate fi mascată de sutien.

Incizia prin ombilic este o incizie rar folosită prin care implantul este introdus numai submamar. Lasă o cicatrice puțin vizibilă.

În general după o perioadă de timp cicatricile postoperatorii devin puţin vizibile.

Implantul se introduce fie sub glanda mamară şi în faţa muşchiului pectoral, fie în spatele muşchiului pectoral.

Operaţia se efectuează sub anestezie generală deoarece este cea mai sigură şi asigură confort operator echipei chirurgicale. Riscurile anesteziei sunt scăzute prin administrarea anesteziei generale, dar acestea nu pot fi complet eliminate.

Timpul necesar pentru efectuarea operaţiei de augmentare a sânilor depinde de mai mulţi factori incluzînd abordul chirurgical, localizarea implantelor (submamar, submuscular), anatomia pacientei, tipul anesteziei.

În general operaţia durează 1 – 3 ore.

Cele mai multe operaţii de augmentare a sânilor necesită 1 – 2 zile de spitalizare postoperatorie, pentru a rămâne după operaţie sub observarea personalului medico-chirurgical de specialitate.

EFECTE POSTOPERATORII

După operaţie trebuie să purtaţi un sutien elastic sau un bustier. Acesta realizează o poziţionare corectă a sânilor în timpul vindecării pentru a menţine simetria şi compactarea acestora.

Discomfortul iniţial este controlat cu medicaţie antialgică.

Scoaterea firelor se face la 7-14 zile postoperator.

Bustierul elastic se poartă 4-6 săptămâni postoperator.

Cicatricilor le este necesar aproximativ un an pentru vindecare completă, motiv pentru care expunerea la soare este contraindicată datorită reacţiilor adverse pe care le determină.

Implantele plasate sub glanda mamară sunt urmate de durere minimă în primele zile postoperator. Cele situate submuscular întind muşchiul. Aceasta produce o durere cunoscută ca cea aparută după efort muscular intens în timpul “febrei musculare”.

De obicei activitatea se poate relua după 2-3 zile. Durerile pot persista, motiv pentru care se recomandă evitarea actvităţilor care solicită braţele. Actvităţile de birou se pot relua în acest timp. Actvităţile solicitante fizic mai necesită o scurtă perioada de repaus pentru a asigura o vindecare corectă.

http://www.operatii-estetice.com.ro/

Expunerea la soare este benefică organismului atâta timp cât sunt respectate orele de plajă recomandate de către specialiştii dermatologi.

sun-bathing

Totuşi, nu trebuie omis faptul că expunerea prelungită la soare constituie un factor de risc pentru apariţia a nenumărate afecţiuni - cancer de piele, arsuri solare, cataractă, degenerescenţă maculară. De asemenea, poate agrava afecţiuni patologice deja existente: boli cardiovasculare sau boli autoimune.

Între mit şi adevăr:

Mit: Produsele cu factor de protecţie solar SPF ridicat previn afecţiunile cauzate de radiaţiile solare.
Adevăr: Produsele cu factor de protecţie SPF 15 sau mai mult sunt eficiente împotriva razelor ultraviolete B (UVB) – considerate a fi principalul factor de risc pentru apariţia arsurilor solare şi a cancerului de buze. Însă, în cazul razelor ultraviolete A (UVA) nu au fost stabilite standardele de protecţie, motiv pentru care este bine de ştiut că acest tip de raze constituie factor de risc pentru reacţiile fotoalergice şi pentru apariţia prematură a ridurilor.

Mit: O piele bronzată este protejată de afecţiunile cauzate de radiaţiile ultraviolete (UV).
Adevăr: Contrar credinţei populare, nu există aşa-numitul termen “bronz sănătos”. O piele bronzată presupune existenţa unei deteriorări a pielii cauzată de radiaţiile ultraviolete.

Mit: Expunerea excesivă la soare este asociată doar cu apariţia cancerului de piele şi a ridurilor.
Adevăr: Pe lângă afecţiunile meţionate mai sus, expunerea prelungită la soare presupune apariţia cataractei şi/ sau a degenerescenţei maculare. Deci, pe lângă protejarea pielii, trebuie să vă protejaţi şi ochii de radiaţiile UV.

Mit: Tipul de piele şi perioada de expunere sunt singurii factori care induc sensibilitatea la radiaţiile UV.
Adevăr: Tipul de piele şi perioada de expunere la soare sunt doar doi dintre factorii de risc care conduc la apariţia afecţiunilor cutanate.
Alţi factori:
- anumite medicamente (ca de exemplu: anticoncepţionale, antidepresive triciclice şi sulfonamide)
- boli autoimune (lupus eritematos).

Mit: Persoanele de culoare (ca de exemplu, afroamericanii) nu au nevoie de protecţie împotriva razelor ultraviolete.
Adevăr: Melanina este substanţa pigmentară închisă la culoare prezentă în piele, păr şi membranele ochiului. De asemenea, aceasta constituie şi factorul natural de protecţie al organismului împotriva radiaţiilor solare. Astfel, cu cât în organism există o cantitate mai mare de melanină, cu atât protecţia naturală împotriva radiaţiilor UV este mai mare.

Mit: Cancerul de piele apare numai la persoanele vârstnice.
Adevăr: Este total eronat. Melanomul ocupa locul secund în topul celor mai frecvente forme de cancer în rândul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 15 şi 20 ani. Detectarea precoce a acestei forme de cancer este vitala pentru salvarea vieţii pacientului!

Mit: Bronzul nu afectează sănătatea. Numai arsurile solare sunt periculoase!
Adevăr: Fals. În realitate, bronzul poate fi la fel de periculos ca o arsură solară.
Atenţie! Chiar dacă bronzul este superficial, persoana tot este expusă riscului apariţie cancerului de piele.

Mit: Produsele cu protecţie solară sunt recomandate numai în timpul expunerii la soare.
Adevăr: Fals. Radiaţiile solare pot afecta pielea în orice moment, chiar şi când cerul este acoperit cu nori.

http://www.sfatulmedicului.ro/